De multe ori spunem că nu avem prieteni adevăraţi, că nimeni nu este în stare să facă ceva ca să îţi fie ţie bine şi că se gândeşte numai la el… Credeţi-mă că mai există şi persoane care au suflet şi cărora le pasă… Dar când îţi dai seama că le pasă…îi pierzi…
Dacă ar fi să am o dată ocazia să primesc ceva de la un peştişor de aur, nu mi-aş dori mare lucru… Mi-aş dori ca Dumnezeu să mai lase pe Pământ oameni precum prietenul meu pe care nu am ştiut să îl preţuiesc… Eram în clasa a IX-a şi am început cu stângul... am avut doi ani foarte proşti şi ce credeţi? Nimeni nu era alături de mine... Toţi erau răutăcioşi, doar un tip m-a ajutat, m-a încurajat mereu şi nu m-a lasat să îmi pierd cumpătul... erau momente când mă simţeam la capătul puterilor, dar el a crezut în mine... Era singurul care îmi spunea că eu pot mai mult... Azi l-am pierdut... Ar trebui să consider că mi-am făcut alţi prieteni dar asta nu e adevărat; ei nu ştiu decât să profite, iar el nu ştia decât să ofere... Mă întreb de multe ori... a avut mereu grijă de mine, m-a ascultat mereu dar de ce nu m-a oprit cand încă se mai putea face ceva? Îmi este prieten sau duşman?
Nu am mai scris pe blog până acum, nici nu prea mă pricep dar mi-aş dori să îi mulţumesc cu această ocazie... poate într-o zi va da peste blogul meu şi îşi va aminti că există undeva o persoană care este fericită, doar pentru că el este fericit... Cel mai mult regret că nu ştiu să arăt dragoste celor din jurul meu şi îi pierd înainte să spun măcar ce simt... Acum e fericit, ştiu asta... Şi eu sunt bine pentru că momentele pe care le-am petrecut împreună îmi ajung pentru toată viaţa şi îmi dau forţă să mai cred în ceea ce mulţi numesc IUBIRE...
Dacă acum l-aş vedea nu i-aş spune nimic, doar l-aş privi în ochi să îi văd sclipirea din priviri...o sclipire pe care nu am mai întalnit-o, şi pe care cu dor în suflet am cautat-o... Amintirile sunt cele mai dureroase acum... Vă dau un sfat! Norocul nu bate de multe ori la uşă... ar fi bine să îi deschideti...
În încheiere, nu vreau decât să îţi spun MULŢUMESC, ţie, prietenul meu drag... îţi mulţumesc că exişti şi că m-ai adus la viaţă... Cu toate că preţul e prea scump!...
Lume si lume...
-
Azi când veneam de la liceu am văzut o bătrâna... de la ţară...cum mi-am
dat seama? Foarte uşor: aveam mâinile înnegrite de muncă... eu am trăit
toată viaţ...
Acum 15 ani
7 comentarii:
Ce pot sa spun...imi pare rau pentru tine, dar nu fi descurajata pentru ca un alt baiat va aparea in viata ta, maimult sau mai putin bun decat precedentul si usor usor vei trece peste raul ce durerea ce o simti acum. Nu fi suparata ca s'a terminat, bucurate ca s'a intamplat.
Asta este viata cu bune cu rele e viata da aduti aminte doar de clipele placute in rest uita tot...
de ce spui ca l-ai pierdut? ce s-a intamplat?
si-a gasit o iubire si pe mine m-a uitat... aplecat departe iar eu am ramas in urma... ce s-a intamplat? am fost egoista...l-am vrut doar pt mn si l-am indepartat usor, fara sa-mi dau seama...
da...i know the feeling..sau maybe i don`t..poate era mai bine sa fiti prieteni..si prieteni!
be happy!!
articolul e super:X
bravo!!
:*:*:*>:D<
Prietení adevarati exista.Eu am inceput sa descopar acest lucru in clasa a 9a.Unul singur e destul.Dar, cateodata avem pe cineva drag alaturi de noi si nu observam.Trebuie sa ne bucuram de fiecare clipa petrecuta alaturi de ceilalti.Imi pare rau ca nu il mai ai alaturi de tine pe prietenul tau.Oricum,sunt sigura ca vei mai intalni un prieten adevara.Felicitari pentru postare!
Trimiteți un comentariu